Fauna

Nevertebratele
Pe teritoriul PNAp au fost colectate şi descrise foarte multe specii de nevertebrate noi pentru ştiinţă, iar multe au fost declarate ca fiind endemice pentru Munţii Apuseni.

Fauna subterană de nevertebrate este foarte bine reprezentată pe teritoriul Parcului. O mare parte dintre specii sunt endemice şi multe populează numai una sau două peşteri. Cel mai bine reprezentat este grupul Coleopterelor, Cholevinae (Leiodidae) şi Trechinae (Carabidae). Genurile troglobionte Drimeotus şi Pholeuon sunt endemice pentru Munţii Apuseni, cu un areal de răspândire foarte restrâns.

Pe teritoriul Parcului se găsesc 15 taxoni (specii şi subspecii) de Drimeotus (Bihorites), o specie aparţinând subgenului Drimeotus (Fericeus) şi una subgenului Drimeotus (Trichopharis).

Celălalt gen, Pholeuon, are de asemenea un subgen endemic pentru Munţii Bihor, Pholeuon (s. str.) şi este reprezentat în Parc prin 22 de taxoni endemici. Dintre Trechinae, deşi genul Duvalius nu este endemic pentru teritoriul ţării noastre, cei 18 taxoni din Bihor sunt endemici pentru acest masiv muntos.
 
Cele trei genuri de coleopterelor subterane pot fi întâlnite în aproape toate peşterile de pe teritoriul Parcului, dar efectivele lor populaţionale sunt, de regulă, extrem de reduse iar condiţiile de viaţă specifice le fac foarte vulnerabile la orice impact antropic, reacţionând chiar şi la simpla vizitare a peşterii (Oana Moldovan, ISER Cluj-Napoca, 2006).


Vertebratele

O atracţie deosebită în cazul Arieşului şi majorităţii afluenţilor săi o prezintă fauna piscicolă, cu o zonalitate bine evidenţiată. În ecosistemele acvatice din PNAp se întâlnesc următoarele specii de peşti: păstrăv de râu (Salmo trutta fario), păstrăvul curcubeu (Salmo irideus), păstrăvul fântânel (Salvelinus fontinalis), lipanul (Thymallus thymallus), zglăvoaca (Cottus gobio), boişteanul (Phoxinus phoxinus), moioaga (Barbus meridionalis petenyi), mreana (Barbus barbus), scobarul (Chondrostoma nasus), grindelul (Noemacheilus barbatulus), cleanul (Leuciscus cephalus), zvârluga (Cobitis taenia taenia), babuşca (Rutilus rutilus carpathorossicus). Două dintre aceste specii  au fost introduse antropic (păstrăvul fântânel şi păstrăvul curcubeu).

Dintre amfibieni sunt de menţionat speciile: salamandra (Salamandra salamandra), izvoraşul (Bombina variegata), tritonii (Triturus alpestris, T. cristatus, Triturus vulgaris ampelensis), iar dintre reptile, speciile: vipera comună (Vipera berus), şopârla de ziduri (Podarcis muralis), şopârla de munte (Zootoca vivipara), şarpele de sticlă sau năpârca (Anguis fragilis colchicus), şarpele de alun (Coronella austriaca), şarpele lui Esculap (Elaphe longissima).

În zonă trăiesc toate speciile comune de păsări montane. În pădurile de conifere sunt frecvente: mierla gulerată (Turdus torquatus), forfecuţa (Loxia curvirostra), alunarul (Nucifraga caryocatactes), piţigoiul de munte (Parus montanus), pănţăruşul (Regulus regulus), ciocănitoarea cu trei degete (Picoides trydactilus), ierunca (Tetrastes bonasia), piţigoiul moţat (Parus cristatus), piţigoi de brădet (Parus ater), huhurezul mare (Strix uralensis). În cele de foioiase, în poieni şi păşuni sunt prezente: porumbelul gulerat (Columba palumbus), corbul (Corvus corax), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), cinteza (Fringilla coelebs), etc. Pe lângă cursurile de apă se întâlnesc mierla de apă (Cinclus cinclus), codobatura de munte (Motacilla cinerea) şi fluierarul  de munte (Actitis hypoleucos).

Păsările răpitoare sunt reprezentate de următoarele specii protejate prin legislaţie naţională şi internaţională: acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), acvila de munte (Aquila chrysaetos), şorecarul comun (Buteo buteo), vinderelul roşu şi cel de seară (Falco tinnunculus şi F. vespertinus), uliul păsărar (Accipiter nisus).

Fauna pădurilor cuprinde specii în general comune făgetelor şi molidişurilor montane, la care se adaugă capra neagră (Rupicapra rupicapra), care a fost colonizată în bazinul superior al Crişului Pietros – Valea Boghii. Astăzi, este prezentă şi în Groapa Ruginoasă, Cetăţile Ponorului, Scăriţa.

O altă acţiune de repopulare, realizată cu succes între anii 1970-1980, a vizat cocoşul de munte (Tetrao urogallus), ameninţat din cauza vânătorii abuzive.
 

Fauna de mamifere mari este bine reprezentată, prin populaţii bine consolidate de lup (Canis lupus), râs (Lynx lynx), căprior (Capreolus capreolus), cerb carpatin (Cervus elaphus), mistreţ (Sus scrofa), etc. Tot printre mamiferele carnivore se mai enumeră şi pisica sălbatică (Felis silvestris), dihorul (Mustela putorius) şi vidra (Lutra lutra).

Rezultatele evaluărilor efectuate de personal de specialitate de la ICAS Braşov în colaborare cu personalul silvic de pe teritoriul parcului, au aratat că pe teritorilul PNAp trăiesc un număr de 26 lupi (Canis lupus). Acest număr reprezintă, după părerea specialiştilor, populaţia care ar putea exista pe suprafaţa PNAp, luînd în considerare repartiţia habitatelor preferate şi biologia speciei. Lupii sunt organizaţi în haiticuri, fiind semnalate în 2005, pe judeţul Cluj prezenţa a două grupuri de 10 şi respectiv 5 lupi. Pentru judeţele Bihor şi Alba, a fost semnalat cîte un haitic, format din 6 şi respectiv, 5 lupi.

În mod similar, se poate considera o populaţie bine reprezentată şi pentru râs (Lynx lynx), existând pe suprafaţa PNAp un număr de 12 rîşi (8 în judeţul Cluj, 4 în Bihor şi 8 în judeţul Alba).

Nu acelaşi lucru se poate spune însă despre urşi (Ursus arctos), despre care evaluările au scos în evidenţă existenţa a doar 21 de exemplare, un număr considerat de specialişti ca fiind cu mult sub capacitatea de suport a ecosistemelor preferate de acest mamifer. Aceşti urşi sunt distribuiţi astfel: 7 pe Bihor, 12 pe Cluj şi 2 pe judeţul Alba. Acest fapt este deosebit de grav, deoarece această populaţie de urşi este izolată de celelalte populaţii din Carpaţi, schimbul de gene nefiind astfel realizat. Astfel, fondul genetic fiind insuficient, ar putea ca în viitor să pună în pericol menţinerea speciei în Apuseni.

Vidra (Lutra lutra) este o specie protejată prin legislaţia naţională şi internaţională, care trăieşte în familii, pe lângă apele curgătoare mai izolate de impactul antropic. Ca exemplu, au fost semnalate existenţa a câtorva familii pe cursul superior al rîurilor Someşul Cald, Gârda Seacă şi Beliş.

Mamiferele mici rozătoare sunt reprezentate de 10 specii, unele dintre ele fiind de o deosebită importanţă, fiind listate în Directiva Habitate 92/43/EEC: şoarecele scurmător (Clethrionomys glareolus), şoarecele de câmp (Microtus arvalis), şoarecele de pământ  (M. agrestis), şoarecele de casă(Mus musculus), şoarecele gulerat(Apodemus flavicollis), şoarecele dungat(A. agrarius), şoarecele de pădure(A. sylvaticus), pârşul de alun(Muscardinus avellanarius) (DH), pârşul mare(Myoxus glis),veveriţa(Sciurus vulgaris).

De asemenea, mamiferele mici insectivore, sunt bine reprezentate, în PNAp fiind identificate până în prezent un număr de 8 specii (excluzând dintre acestea liliecii): chiţcanul comun (Sorex araneus),chiţcan pitic (S. minutus), chiţcan de munte (S. alpinus), chiţcan de apă (Neomys fodiens), chiţcan de mlaştină (N. anomalus),chiţcan de câmp (Crocidura leucodon), cârtiţa(Talpa europaea),ariciul (Erinaceus concolor).

Câteva peşteri prezintă o importanţă deosebită şi datorită populaţiilor de lilieci pe care le adăpostesc (Lup, Nicoară, 2005; Borda, 1998/1999, 2002, baza de date a Asociaţiei pentru Protecţia Liliecilor din România): liliac mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), Rh. hipposideros, Rh. euryale, Myotis myotis, M. blythii, M. nattereri, M. brandtii, M. mystacinus, M. bechsteinii, M. emarginatus, M. daubentonii, M. dasycneme, liliac de amurg(Nyctalus noctula), Pipistrellus pipistrellus, Plecotus auritus, P. austriacus, Barbastella barbastellus, Miniopterus schreibersii, dintre care efectivele speciilor Rhinolophus ferrumequinum, Myotis myotis şi Miniopterus schreibersii reprezintă o mare valoare ştiinţifică.

Peşterile cercetate din punct de vedere chiropterologic sunt: peşterile din Valea Sighiştelului, P. Fânaţe, P. Onceasa, P. Fagului, P. Humpleu etc., cele mai importante adăposturi pentru coloniile de lilieci fiind primele patru locaţii.

Din cele 29 specii de lilieci identificate în ţara noastră, 19 se regăsesc în fauna PNAp. Conform Cărţii Roşii a Vertebratelor din România, 2 specii de lilieci (Myotis dasycneme şi Myotis daubentonii) sunt considerate critic periclitate, alte 8 specii sunt periclitate, iar alte 6 sunt vulnerabile (Botnariuc&Tatole, 2005). Şase specii care au fost întâlnite în PNAp sunt considerate prioritate naţională mare. Mai mult, 10 dintre aceste specii se regăsesc pe Anexa II a Directivei Habitate 92/43/EEC, cuprinzând plante şi animale de interes comunitar care necesită desemnarea de arii speciale de conservare (date furnizate de Asociaţia pentru Protecţia Liliecilor din România).