Hidrologie

Reţeaua hidrologică din PNAp aparţine bazinelor Crişului Negru la vest, Someşului Mic spre nord şi Văii Arieşului Mare la sud.

Nodul hidrografic este constituit de Platoul Padisului, faţă de care apele curgătoare se orientează radial. Unele ape au atât un curs de suprafaţă normal, cât şi sectoare de curs subteran. Structura rocilor, respectiv caracterul permeabil al rocilor calcaroase şi impermeabilitatea şisturilor, gresiilor şi argilelor, constituie elementul determinant al configuraţiei reţelei hidrografice, mai ales al celei subterane.
Bazinul râului Crişul Negru situat în partea de vest a PNAp are ca principali colectori Crişul Pietros şi Crişul Băiţa cu direcţia generală de scurgere spre vest.
Crişul Pietros are ca principali afluenţi: Valea Aleului, Valea Sebişelului, Valea Boga, Valea Galbenei, Valea Luncşoara.
Crişul Băiţa are ca afluenţi principali: Hoanca Moţului, Valea Mare şi Valea Sighiştelului. Aceste ape au în general debite constante şi nu produc eroziuni ale solului, mai ales în zonele împădurite.
Bazinul Someşului Mic este reprezentat prin două mari cursuri de apă: Valea Someşului Cald şi Valea Belişului care converg în lacul de acumulare Fântânele. Someşul Cald izvorăşte din zona Piatra Grăitoare – Cârligatele, un bazin de formă palmată cu numeroase pâraie care încă de la obârşie au un debit apreciabil. Afluenţii Someşului Cald sunt Valea Seacă (Alunul Mare), Alunul Mic, pârâul Ponor, Valea Firii (pe partea stângă). Pe partea dreaptă primeşte Valea Izbucului care colectează apele pârâului Tomnatec şi Valea Călineasa, pâraiele Barna şi Terpeş, Giurcuţa, Porcului, Răchiţele. Se varsă de asemenea în lacul de acumulare Fântânele.
Valea Belişului îşi are obârşia sub Dealul Roşu (jud. Alba). Principalii afluenţi sunt pârâul Roşu, Valea Călineasa, pârâul Fulgerata, pârâul Ciurtuci şi pârâul Potrii. De pe partea dreaptă colectează Apa Caldă, Valea Vijanului, pârâul Olteanu şi pârâul Monoşel. Apele nu au caracter torenţial şi nu produc pagube datorită faptului că pe porţiuni însemnate circulă în subteran.
Lacul de acumulare Fântânele situat la 1 050 m altitudine are o suprafaţă de 826 ha şi s-a format în urma barării Văii Someşului Cald în aval de confluenţa sa cu pârâul Beliş. Are un volum de 225-250 milioane m3 de apă. Din lacul de acumulare, apa este deviată printr-un tunel de 8,475 km, până la turbinele Centralei Hidroelectrice Mărişel.

Al treilea bazin hidrografic din PNAp este bazinul Arieşului Mare.
Râul Arieşul Mare izvorăşte din Şaua Vârtop şi are ca afluenţi mai importanţi: Cobleş, Gârda Seacă, pârâul Popasului şi râul Albacului.

Apele de adâncime, reprezentate în majoritate de cele din zona endocarstului, reprezintă o rezervă importantă şi sunt o sursă de alimentare / realimentare a reţelei de suprafaţă.

Platoul Padiş – Cetăţile Ponorului constituie, din punct de vedere hidrologic, un bazin endoreic (închis la exterior), drenat pe cale subterană. Cea mai mare parte a apelor se scurg în bazinul Crişului Negru şi o foarte mică parte în cel al Someşului Cald. Platoul are o suprafaţă de 36 km2.

Platoul Ocoale – Scărişoara este suspendat la peste 100-200 m faţă de văile din jur (Gârda şi Ordâncuşa) şi are o suprafaţă de 16 km2. Apele platoului circulă pe căi subterane şi apar la suprafaţă prin Izbucul Coteţul Dobreştilor din bazinul Văii Gârda Seacă

Habitate

Peisajul natural variat al Munţilor Apuseni conţine ecosisteme cu o valoare semnificativă din punct de vedere al conservării biodiversităţii. Caracterul specific al PNAp îl constituie insularitatea habitatelor, fiind axat pe cea mai complexă reţea carstică din România.

Insulariatatea habitatelor carstice este accentuată şi de natura diferită, jurasică sau triasică a depozitelor pe care au evoluat ecosistemele terestre. Majoritatea acestor zone este acoperită de făgete şi molidişuri, mai puţin specifice fiind ecosistemele de pajişti şi fâneţe. Tot insular apar şi stâncăriile versanţilor umbriţi şi semiumbriţi, ocupate cu vegetaţie specifică.

Insulele de ecosisteme evoluate pe calcare sunt separate între ele de ecosisteme evoluate pe roci de natură acidă. Aceste zone pot constitui adevărate bariere ecologice pentru fauna edafică, foarte puţin mobilă, barierele dintre mediile subterane ale peşterilor fiind şi mai evidente.

Foarte caracteristice pentru acest parc natural sunt şi ecosistemele turbicole, răspândite tot insular; flora şi vegetaţia acestor ecosisteme este edificată de specii boreale, relicte.
 

Alt caracter specific al PNAp îl constituie, prezenţa unor comunităţi endemice, de diferite nivele de integrare: specii endemice, comunităţi relictare, edafon endemic şi posibil chiar şi „ecosisteme endemice”, distribuite insular, mozaicat.

Tipurile principale de habitate protejate întâlnite în perimetrul PNAp şi care necesită arii speciale de conservare sunt enumeraţi mai jos (în conformitate cu Ordin nr. 1198 din 25/11/2005 pentru actualizarea anexelor nr. 2, 3, 4 şi 5 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 462/2001) (Mihăilescu, S., 2006 – date nepublicate; Negrean, G., Anastasiu, P., 2005):
 

Habitate de ape dulci
3220      Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane;
3260      Cursuri de apă din zonele de câmpie până la cele montane cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Caltitricho-Batrachion.

Habitate de pajişti şi tufărişuri
4030      Tufărişuri scunde / lande uscate europene;
4060      Tufărişuri scunde alpine şi boreale;

Pajişti naturale şi seminaturale
6120      * Pajişti xerice pe substrat calcaros;
6150      Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios;
6170      Pajişti calcifile alpine şi subalpine;
6190      Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis);
6210    Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco-Brometea) (* situri importante pentru orhidee)
6230      * Pajişti montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi  silicioase;
6410      Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae);
6430      Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor până la cel montan şi alpin;
6520      Fâneţe montane.

Habitate din turbării şi mlaştini
7110       * Turbării active;
7120      Turbării degradate capabile de regenerare naturală
7150      Comunităţi depresionare de Rhynchosporion pe substraturi turboase.

Habitate de stâncării şi peşteri
8110    Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani);
8120     Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii);
8160      * Grohotişuri medioeuropene calcaroase ale etajelor colinar şi montan;   
8210      Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase;
8220      Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase;
8310      Peşteri închise accesului public.

Habitate de pădure
9110        Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum;
9130        Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum;
9150        Păduri medioeuropene de fag din Cephalanthero-Fagion;
91D0    * Turbării cu vegetaţie forestieră;
91E0  * Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae);
91F0   Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis şi Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris);
91K0   Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion);
91V0   Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion);
92A0   Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba;
9410   Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea).

 

Comunicate pentru speologi